Cei 300 ar putea sa traiasca (II)
Al doilea comentariu al meu la Cei 300… bis, continuarea celor postate ieri pe blogu’ celor de la Tritonic.
“1. Ok, filmu’ a fost facut dupa carte. Asta nu schimba faptu’ ca resping din start ideea de a cumpara cartea respectiva. Am si spus (si exemplificat) ce genuri prefer.
2. Eu ziceam (ca si in comentariu’ la prima “parte” din “300″) de scriitori romani in general, de cei de dupa 1989 (am facut si o paralela cu filmele romanesti de dupa Revolutie)
a) prea putini cunoscuti/mediatizati.
Mi-e imposibil sa cre’ca nu sunt talente, cel putin in aceeasi proportie ca inainte de 1989 (statistica asta, bat-o vina). Ca n-am auzit eu de ele, nu e vina mea. E adevarat, nu intru pe site-uri/forumuri de profil cu/despre scriitori romani, da’ asta din cauza ca nu am fost determinat sa o fac. Spuneam ieri ceva de educatu’ publicului. Da, dom’le, daca exista asemenea talente, educati-ma! Educati-ma sa le gasesc si sa le apreciez (cumparandu-le cartile). Nu ma lasati in intuneric… E trist, foarte trist ca stiu mai multe despre Lee Child decat despre majoritatea scriitorilor de dupa 1989 pe care ati putea sa mi-i enumerati..
b) nu scriu comercial. Aici o sa detaliez ceva mai mult.
Din ce mi-a cazut in mana, am observat ca foarte putini au talent. Ca au sau nu, toti, da’ toti dom’le, se afunda in tot felu’ de brizbrizuri privind dramele vietii. Vreau dom’le o carte COMERCIALA. Vreau sa citesc un roman in care sa gasesc ceva asemenator cu Vampirii Sudului de la Corint sau Wheel of Time de la Rao. E chiar asa de greu? Pe langa faptu’ ca le-am tot citit in copilarie imprumutandu-le de la prieteni/bibiloteci publice, poa’ de aceea am cumparat in ultimu’ an Ciresarii, Toate panzele sus, Caderea Constantinopolelui, Ioan Dan (ultimele doua serii le mai am si la parintii mei acasa, insa sunt jerpelite de atata citit - cel putin 15 ori, fara exagerare): vreau sa citesc ALTCEVA, nu tot felu’ de ruperi literare in figuri in priverse domenii ale vietii, figuri care mai de care mai “smechere”, figuri care, dupa ce se termina cartea, ma determina sa ajung la concluzia ca am pierdut timpu’ de pomana.
Lee Child - Capcana Margrave si Robert Jordan - Ochiul Lumii. Doua carti care dpdv al formei nu se ridica la nivelu’ echivalentilor lui Cartarescu din SUA. Uneori vocabularu’ folosit e chiar limitat. Insa, dom’le, au un punct culminant, au personaje care evolueaza, au actiune, se intampla CEVA acolo. Ramai la sfarsit suprins de intorsaturile de situatie, uneori chiar “traiesti” alaturi de personajele respective - revenind la cartile romanesti, voi muri cu regretu’ etern ca n-au gasit-o pe tipa din Toate panzele sus, desi de fiecare data cand o citesc sper ca o vor gasi…In schimb, cand vine vb de romani, raman cu sentimentu’ “asa, si?” “am mai citit d-astea la kil”, “cu ce m-am ales din cititu’ acestei carti?” “sufletu’ meu/mintea mea a vibrat macar o data, intr-un fel (placut suprins(a))?” Intotdeauna, de fiecare data cand voi reciti Rodica Ojog-Brasoveanu, voi astepta cu nerabdare confruntarile Melania-Minerva sau sicanele dintre Melania - Cristescu si Minerva - Dobrescu. E fantastic cum femeia asta (Dumnezeu sa o odihneasca in pace) a reusit sa scrie asemenea carti in plina perioada comunista si, mai ales, folosind un cadru romanesc comunist, sa conceapa asemenea personaje, sa bage chiar si un strop de SF (cartea cu tipu’ care e zdrobit de tramvai si se reface miraculos sub privirile trecatorilor) sau sa creeze intorsaturi de situatie la fel ca in cartile de “dincolo” (cartea cu Minerva in avion pe urmele tortionarului nazist).
Prea ne e frica de cuvantu’ COMERCIAL, cuvant care, din pacate, inca inseamna pt. multi “lipsit de valoare” (si din cauza domeniilor largite ca numar asupra carora se aplica aceasta eticheta numita comercial). Ceea ce e total fals.
3. Legat de Vanatorii de fulgere, dupa cum spuneam si in comentariu’ anterior legat de Frida, gusturile nu se discuta. Mi s-a parut buna ca idee, da’ slaba ca realizare: incalcita ca desfasurare a actiunii si prezentare a premiselor, precum si superficiala dpdv al personajelor. Pe scurt, fortand (putin), e un SF scris la kil, parte dintr-o categorie care isi gaseste echivalentu’ la noi cand vine vb de scriitorii romani si ale lor domenii si drame ale vietii prezentate cititorilor.
4. Cine citeste cartile din Raftu’ Denisei? Sunt aproape convins ca le citesc in majoritate femeile. De la 16 ani pana la 70. Nu as vrea sa intru in detalii, deoarece o sa generalizez si o sa apar cel putin drept misogin. O sa spun doar ca din cei care citesc Robert Jordan, cel mult 10% sunt femei. Iar barbatii nu cre’ca citesc astfel de carti, nu atunci cand au la dispozitie China Mieville, James Hadley Chase (astept sa am intr-o zi absolut tot ce a scris), Herbert (tatal si fiul), Obiecte Ascutite, cam tot ce a aparut in colectia Thriller la Humanitas, Stephen King etc. La naiba, inca se mai gasesc pe piata Michel Zevaco, Robert Ludlum si James Clavell - carti care au facut senzatie (si la noi) in anii ‘80-’90. Ma indoiesc ca mai multi barbati si nu femei au cumparat cartile lui Cartarescu, in special “De ce iubim femeile”. De asemenea, nu vad barbati cumparand cartile erotice de la editura Trei…
Fac si eu cateva precizari:
1. Daca mi-am exprimat niste critici, sub forma unor sfaturi si sugestii, am facut-o pt. ca imi pasa. Da, a ajuns sa imi pese de editura Tritonic. Si asta datorita lui China Mieville, Obiectelor ascutite, lui Neil Gaiman etc., mai precis fiindca ati scos carti SF bune, noi si apreciate pe plan international. In nici un caz din cauza LIT, Publicistica sau Spionul lui Dumnezeu…
2. La stand la voi, la Bookfest, am vazut parca niste semne de carte. Nu stiu daca se dadeau gratuit sau doar daca cumparai carti, insa ele n-au existat intre paginile cartilor pe care le-am cumparat in ultimu’ an, mai mereu din prima zi cand au aparut in librarii (si vizitez periodic si asiduu librariile atunci cand ma intereseaza ceva, carte sau editura). Polirom are semne de carte (Mika Waltari, Eiji Yoshikawa) sau Humanitas (toata colectia Thriller).
3. Am rasfoit prin librarii cele doua aparitii (parca doua sunt) ale revistei Fiction.ro. N-am inteles nici pana acu’ dc tre’ sa dau eu BANI ca se le cumpar, cand ele contin fragmente din carti, plus cateva detalii despre autori si cartile respective. Repet, dau (foarte) multi bani pe carti lunar, insa din principiu nu voi cumpara niciodata astfel de “initiative”. Pai daca o sa cumpar cartea respectiva, dc sa mai dau alti bani ca sa citesc fragemente pe care deja le-am platit ca sa le citesc? Pt. informatiile respective? Pai, daca vreau sa aflu ceva despre autor/carte, caut/gasesc pe internet. Ceea ce este cu adevarat grav este ca ele nu sunt incluse din start intr-un pliant sau o postfata la cartea respectiva, adica GRATUIT. E treaba voastra sa ma educati/informati pe mine in mod gratuit, investitia voastra urmand sa fie scoasa sub forma banilor pe care ii voi cheltui suplimentar atunci cand ma atasez de scriitoru’/seria/colectia/editura respectiva. Cum adica sa dau eu bani in plus sa gasesc informatii (majoritatea gratuite pe internet) care sa ma fidelizeze? Mi se pare o aberatie enorma.”