Cei 300 ar putea sa traiasca
Iata raspunsu’ meu la Cei 300… au invins si au murit de pe blogul domnului Bogdan Hrib de la Tritonic:
“Vad in articol o usoara contrazicere. Pe de o parte, spuneti ca tre’ sa editati si altfel de carti pt. a mari targetu’, pe de alta parte, ziceti ca lumea nu cumpara Frida si Spionul lui Dumnezeu.
Pai, ori targeturile sunt diferite, ori se suprapun?
Este dreptu’ vostru sa publicati si alte genuri de literatura, este un bussiness si tre’ sa aiba profit, e normal, e firesc. Insa indraznesc sa afirm ca cei care citesc site-urile Millennium si Tritonic si blogurile aferente nu fac parte din targetu’ celor care ar cumpara Frida, Spionul lui Dumnezeu sau titluri din Lit ori Publicistica.
Concret, din perspectiva mea.
a) Frida nu ma intereseaza - am vazut filmu’, o porcarie.
b) Spionul lui Dumnezeu - sunt satul de astfel de carti. De cand cu Codul lui Da Vinci, acest gen de literatura a explodat in Occident si in State, cu efecte (la o scara mai mica, insa proportionale) si la noi. Carti d-astea gasesti la kil: sunt pline Nemira si Rao de ele…
c) In schimb, Obiecte Ascutite, da, e o carte diferita. E altceva. S-ar vinde si mai bine daca mai multa lume ar sti de ea.
d) Autorii romani - ei bine, aici am prejudecati. Ca si in cazu’ filmelor romanesti de dupa 1989, majoritatea cartilor romanesti aparute pe piata sunt scrise la kilogram. Multe din ele ar putea fi scrise de cineva cu studii superioare si o oarecare cultura in ale literaturii.
Prejudecata asta se datoreaza si faptului ca autorii romani nu sunt mediatizati, cunoscuti. Dc oare s-au reeditat Ciresarii, Toate panzele sus, Caderea Constantinopolelui, (aproape) toate cartile scrise de sotii Ojog-Brasoveanu? Lumea prefera sa cumpere ce a fost “testat” ca fiind de calitate si/sau cu priza la public.
Legat de mediatizare, in cazu’ cartilor scrise de autori straini, gasesti informatii pe site-urile lor, gasesti critica, bibliografie.
Cand au aparut primele titluri din colectia Thriller de la Humanitas, nu stiam mai nimic de respectivii autori. Insa site-u’ acestei colectii are, pe langa o simpla enumerare a cartilor, si informatii despre cartile si autorii respectivi. Iar cine vrea sa sape mai mult, are la dispozitie site-uri oficiale, Wikipedia si Google. Iata dc eu astept cu nerabdare, de exemplu, a treia carte de Lee Child.
Un alt exemplu, Roata timpului de Robert Jordan. O serie foarte buna, intre nota 7 si 9 (chiar 10 in anumite aspecte), insa vad ca cele doua volume aparute la noi inca stau in rafturi. Si mi se rupe inima cand vad ca se intampla asta. Cand vad ca lumea nu cumpara fiindca nu e informata (sa fim seriosi, doar cei cat de cat pasionati in domeniu au auzit de Robert Jordan sau chiar l-au citit (in engleza pana anu’ trecut), imi vine sa sparg prin casa de nervi.
Asa si la Tritonic, cele doua Dune se vand bine fiindca este… Dune (multumiri editurii Nemira care a popularizat enorm aceasta opera in anii ‘90). Iar China Mieville chiar a avut o expunere mai mare decat media in randu’ publicului. Plus ca se gasesc toate trei la un pret redus.
De asemenea, exista riscu’ ca Amber sa nu se vanda asa cum se preconizeaza. Sunt prea multe volume. Cineva care nu le va mai gasi, de exemplu, pe primele 4, sigur nu le va cumpara pe ultimele 6, chiar daca ele impanzesc rafturile librariilor. E suficient ca perioada dintre aparitia a doua carti din aceeasi serie/saga sa fie prea lunga si lumea sa isi piarda interesul sau placerea ori sa rateze cumpararea unui volum. Dc credeti ca lumea deja intreaba de a doua parte din Pandora sau de urmatoru’ volum de Zelany sau Paladinul sufletelor a lui Bujold?
1. Simpla editare a unor succese de dincolo nu garanteaza un succes similar si aici. Exemplu pozitiv: Codul lui Da Vinci - Rao chiar a bagat bani in promovare, inclusiv bani pt. expunere maxima in librarii; exemplu negativ: Roata Timpului. Dpdv personal, prima e o porcarie, nu se compara nici pe departe cu Roata Timpului. In speta, daca Spionul lui Dumnezeu se vinde bine dincolo, nu inseamna ca acelasi lucru se va intampla sigur si aici.
2. O editura tre’ sa aiba profit, deci tre’ sa vanda carti, deci lumea tre’ sa le cumpere. Pt. ca lumea sa faca asta, cartile tre’:
a) sa fie mediatizate (publicu’ tre’ educat, nu s-a nascut nimeni care sa auda de Bujold sau Jordan). Toata lumea a cazut de acord care a fost cauza principala pt. care Bookfest a fost un (semi)esec
b) sa aiba un pret accesibil (de aceea lumea se ingramadeste la cartile cu reducere - desigur, nu la orice carti, tre’ sa fie de o anumita calitate si cat de cat cunoscute). Cartile lui China Mieville cand au aparut la noi erau destul de scumpe, chiar daca sunt bune dom’le, bune rau. Iar acu’, la un pret redus, sunt un adevarat chilipir (zic eu).
Pretu’ joaca un rol important in succesu’ unui carti. Nu sunt multi care isi permit sa dea saptamanal cel putin un milion juma’ pe carti. Si sunt aproape sigur ca vanzarea titlurilor editurii Tritonic a cunoscut un nou avant de cand se gasesc la un pret cu 30% mai mic.
Alte observatii:
- unele carti de la Tritonic sunt prea “stramte”. O carte nu tre’ sa fie nici prea stramta, nici prea lata, ci exact cat sa fie buna de citit atunci cand o deschizi (si cat sa nu se deterioreze coperta, muchia ori sa se dezlipeasca).
- fonturile tre’ sa nu mai fie asa de “ascutite” (am impresia ca s-a folosit Arial in loc de Times New Roman).
- randurile sunt dispuse gresit pe pagina. Statia Pierzaniei la mine are randurile bagate in interior si un spatiu mult mai mare pe inaltimea paginii in exterior. Tre’ sa desfaci cartea foarte mult pt. ca ochii sa iti alunece confortabil
- unele edituri (nu imi amintesc de Tritonic) folosesc fonturi prea mari. N-am inteles niciodata dc cartea tre’ sa fie, doar datorita acestui mod, mai groasa. Succesu’ unei carti depinde de grosimea ei sporita astfel artificial? Daca fonturile ar fi normale si la un rand juma’, cartea ar fi mai subtire, deci numaru’ de pagini mai mic. Adica, cel putin in teorie, va costa mai putin. Sau, daca va costa la fel, banii astfel economisiti ar putea fi bagati intr-o coperta mai buna ori in promovarea cartii respective.
- nu exista afise, postere si alte chestii promotionale adiacente unei carti. Eu, de exemplu, am fost surprins atunci cand, la Amaltea la Bookfest, pe langa cele doi noi carti din colectia Star Wars (singurele pe care nu le aveam), am primit si un mic pliant cu timeline-u’ tuturor titlurilor din respectiva colectie. Basca un carnetel si un pix gratis. Pe acestea din urma nu le voi folosi niciodata, insa m-a impresionat foarte mult acest gest si cu siguranta ca imi voi tine ochii atintiti in continuare pe respectiva editura.”